„Imposibil să-mi încep ziua fără o cafea”: credință sau realitate?

Fără cafeaua lor de dimineață, unii pretind că nu sunt capabili de nimic. Fără doza lor de cofeină, este imposibil să deschidă ochii, să vorbească politicos cu semenii sau să se apuce de lucru. Este întemeiată acuzația? Specialiștii fac un bilanț al presupusei dependențe de cafea.

Sunt șanse mari să fi auzit pe cineva pe care îl cunoști spunând că nu poate face nimic fără să bea prima ceașcă de cafea dimineața. Prin „imposibilitatea de a face ceva”, înțelegeți o incapacitate psihică de a fi plăcut cu ceilalți ocupanți ai gospodăriei – sau cu oricare întâlnit înainte de a fi băut o cană – cuplată cu incapacitatea fizică de a activa creierul pentru a se pune pe treabă. Scenariul este surprinzător pentru cei care nu beau cafea sau cei mai puțin atașați de băutură. Cafea, dependență reală sau ritual psihosocial imuabil?

Criterii de dependență

„În sensul biologic al termenului, dependența de cofeină nu există”, răspunde Astrid Nehlig, director de cercetare la Inserm. Pentru a putea vorbi de dependență, ne referim la criteriile de abuz și dependență stabilite de DSM-IV, Manualul de Diagnostic și Statistic al Tulburărilor Mintale al Asociației Americane de Psihiatrie. Mai exact, substanța trebuie să îndeplinească 3 din cele 7 criterii de dependență; cu toate acestea, cofeina nu îndeplinește.

„Printre aceste criterii se numără, de exemplu, toleranța la substanță, care necesită creșterea dozei consumate pentru a simți efectele acesteia, ilustrează cercetătorul. Ei bine, cofeina este o substanță autoreglabilă. În mod clar, băutorii iau aceeași doză în fiecare zi pentru a simți efectele, organismul absoarbe ceea ce are nevoie pentru a le obține și, în general, nu ne depășim doza. De asemenea, cofeina nu activează circuitele de dependență și recompensă din creier, așa cum fac substanțele care creează dependență în doze foarte mici. „Pentru ca cofeina să facă acest lucru, aveți nevoie de doze relativ mari”, adaugă Astrid Nehlig.

Cofeina, în schimb, îndeplinește un criteriu de dependență, așa-numitul „sindrom de sevraj”, la oprire. Ar afecta 10 până la 15% dintre consumatorii aflați în situație, potrivit cercetătorului, și ar dura între 48 de ore și o săptămână. Iritabilitate, anxietate, dureri de cap, greață… „Manifestările sunt ușoare, rare și benigne”, relativizează Bernard Basset, președintele Asociației Dependențe Franța și medic specialist în sănătate publică.

Un ritual social

Deci, dacă nu există dependență de cafea, cum explici că unii oameni spun că nu se pot lipsi de ea? Cum să justifice proasta dispoziție a unui băutor care nu are „doza lui”? Iritabilitatea resimțită atunci când se confruntă cu un aparat de cafea care a rămas fără cești sau senzația de confort resimțită când bei băutura? „Nu avem nicio explicație biologică”, răspunde Astrid Nehlig. Niciuna, cu excepția faptului că pentru a explica cercetările amatorilor asupra efectului de stimulare al cofeinei la trezire trebuie un studiu.

„De cele mai multe ori, prima cafea o bei pe stomacul gol sau aproape gol, cofeina este apoi absorbită rapid și distribuită în tot organismul în trei minute, cu un vârf la 45 de minute, și rămâne stabilă timp de două ore”, precizează. directorul de cercetare. Prin comparație, ceaiul, bogat și în cofeină, conține de 3 ori mai puțin din ea la volum egal, iar eliberarea sa de substanță este mai prelungită.